Fii tu însuți.




Să fii tu este un lux. Am auzit clișeul acesta de atâtea ori că începusem să-l cred la un moment dat.

În adolescență îmi doream să fiu mare, repede. Ieri dacă se putea era perfect. Eram sigură că voi face foarte multe lucruri minunate pentru această lume și voi fi un jurnalist de excepție. Senzațional. Voi transforma totul doar prin simpla mea prezență.

Nu pot exprima dezamăgirea pe care am simțit-o când m-am confruntat cu realitatea. Cenzura scrisului, colegii, politicienii erau toate din altă lume, nu din cea pe care o căutam. Am avut așteptări, am avut tipare, clișee, prea multe filme americane vizionate, prea mult din fantastic.

După câțiva ani buni de presă am început să lucrez în marketing și asta m-a ajutat să îmi doresc să mă trezesc mai mult la realitate. Era altă lume, mai puțin agresivă, vizibil. Aici am simțit o mai mare presiune pentru că aveam targete, deadline-uri, iar asta pentru mine a fost greu de dus. Am fost angajatul ideal, care executa perfect și rapid sarcinile pentru a fi mulțumit de el. Nu am conștientizat oboseala psihică decât după o serioasă autoanaliză pe care mi-am făcut-o mult mai târziu.

Dar poate că toate acestea sunt parte din evoluția omului ghidat de minte, iar maturizarea vine atunci când începi să nu te mai placi. Și atunci îți amintești că ai și suflet. Și tot cu timpul constați că cele mai bune alegeri au fost cele simțite nu gândite. Pentru că acelea au fost cele autentice, nealterate de ideile și fricile care ne sabotează.

Acum, cu toate simțurile treze, încep să văd și îmi place că oamenii se dezmorțesc. Au început să aleagă diferit.

De când am renunțat la a fi condusă de minte și la rutina unui job mediocru, oricum ar fi, am început să fiu ...chiar și fericită.

Această revelație, blogul pe care scriu, mi-a salvat sufletul. Îmi place atât de mult să fiu aici, să caut subiecte interesante și utile, să pot fi de folos cu ce îmi face bine și mă bucură cu adevărat.

Am o prietenă dragă care, eliberată de stres, a început să picteze. Este extrem de talentată și inspirată. Cu siguranță că acest talent pe care acum îl tratează ca pe un hobby, început în urmă cu măcar douăzeci de ani i-ar fi adus mai mult decât bucuria pe care o simte acum.

În jur am oameni care se bucură de libertate și apar cu tot felul de talente. Mi-e greu să le asociez cu ei, cei de ieri.

Când faci ceva cu bucurie și ești pe drumul tău, ai toată deschiderea spre Bine.

Noi nu prea am avut informația și susținerea de a alege corect. Puțini oameni ai generației mele și-au găsit drumul. Majoritatea încă mai caută. Fac mai multe facultăți, cursuri, joburi și tot în același cerc se învârt.

Până când nu știi cine ești nu poți alege corect. Intuiția, ceea ce simți, sufletul sunt cei mai buni ghizi.

Nu am crezut că poți fi mulțumit și consideram că trebuie să ai un un loc de muncă pentru a plăti facturi și a trăi.

Am înțeles, însă, că poți viețui și dacă faci ceea ce îți place. Există multe căi de a dezvolta ceea ce simți că este drumul tău. Nu este utopic. Este real.

Trebuie doar să scăpăm de fricile și de tiparele strămoșilor noștri care le-au avut pentru că au trăit și simțit războaie, sărăcie, durere. Capul plecat și cumva abilitatea de disimulare a fost rele necesare, importante pentru supraviețuire.

Atunci când înțelegem că toate acestea nu mai fac parte din realitatea noastră și alegem noi, pe timp de pace și cu demnitate, cu gândul , sufletul și vorba la unison, va fi alegerea potrivită pentru fiecare.




Comentarii