Treaba cu STATUL acasă.




Cu siguranță, exprimarea aceasta gen "a sta acasă" a inventat-o un misogin. Specific clar, fără a lăsa loc de speculații, un misogin, nu un bărbat.

Îmi doresc să scriu câteva rânduri despre "statul acasă" pentru că acum înțeleg bine toate aspectele acestei sintagme.

Eram angajată și mergeam să duc copiii la grădiniță. La orele 8.00, când îi lăsam, erau primii de cele mai multe ori. Majoritatea mamelor nu lucrau. Îmi doream și eu, la momentul acela să stau acasă.

Aveam multe scenarii despre ce fac mamele casnice. Cum își lasă copiii la cresă, grădiniță, scoală și se duc în mall și beau cafele, se duc la masaje, sport, că doar au tot timpul din lume. Sub ce stea norocoasă s-au născut femeile acestea fericite și lipsite de griji???

Acum mi-a venit și mie rândul. Și stau acasă și mă intreb unde sunt mall-urile, cafelele și tot răsfățul pe care-l vedeam atunci?

Să fii casnică înseamnă să muncești nonstop, atât fizic cât și psihic...mai ales PSIHIC.

Cele 2300 de gânduri pe minut nu sunt un elixir al creierului. Sunt grijile care nu te lasă să dormi, să gândești limpede. Când mi-am asumat acest statul, s-au restabilit obligațiile în casă. Și uite așa, dintr-o angajată relaxată am ajuns o femeie care stă acasă, full time stres și muncă. Acesta este paradoxul acestei sintagme!!!

Până când nu stai acasă o perioadă nu înțelegi cu adevărat efortul. Micuțele gânduri zboară prin creier precum albinele, cu același zgomot și te trag la răspundere dacă o lași mai moale și nu execuți tot.

În agendă, "to do" -urile sunt fără sfârșit, pentru că și viața noastră este complexă și plină de cerințe. Și când acestea sunt, firesc, responsabilitatea persoanei care stă acasă, atunci apar dezechilibrele.

Iar noi, femeile, cum avem un simț mult prea dezvoltat al responsabilității, dezvoltăm și tot felul de culpe, de genul celei că nu aducem un venit, așa cum o făceam până la momentul alegerii de a fi casnice.

Și ne asumăm tot felul de probleme care nu sunt ale noastre, doar pentru că STĂM ACASĂ.

Și dacă ați fost vreodată în poziția asta, sau sunteți, poate ați sesizat dezaprobarea tacită a celor care au curiozitatea unde lucrezi.

Și până la urmă nu are nimeni nici o vină în a percepe ca "frecat de mentă" acest statut, pentru că, în realitate, cuvintele au putere foarte mare și nici acum nu fac excepție.

Cert este că eu sunt posesoarea acestui statut și sunt epuizată. Cerințele sunt uriașe, iar postul nu este prea bine plătit. Nu poți lăsa lucrurile puțin mai slow, pentru că se dezechilibrează situația rapid. Se instaurează haosul în secunde...

Mi-aș dori mai mult respect și mai multă înțelegere pentru "work at home moms", cum frumos spun americanii, iar românii spun atât de urât și nedrept - femei care stau acasă.







Comentarii

  1. Nu stiu cum esti tu acasa dar eu am fost si tare dezorganizata: mergeam de 2-3 ori pe sapt. la cumparaturi, gateam aiuristic, aruncam o gramada, plus procrastinare etc
    Dupa concediul de maternitate intorsul la munca m-a pus in situatia de a face aceleasi lucruri doar contra timp, facut liste si organizat. Clar nu aveam rutina in sange. Si nici nu beam cafeaua la mall :D :D :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna. Eu functionez foarte bine cu liste si sunt organizata intr-o oarecare limita. Cand se acumuleaza oboseala s-a dus si organizarea si tot. Acum mi-am gasit o rutina, dar am momentele mele de epuizare si suprasolicitare, care sunt greu de dus.
    Cand mergeam la job, lucrurile se aranjau putin altfel. Faceam si altceva, socializam mai mult si asta ma incarca pozitiv si aveam dorinta aceea de a ajunge acasa si a face lucruri.
    Dar copiii erau full time la scoala respectiv gradinita si asta, pe termen lung a avut ceva consecinte pe care greu le-am remediat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu